Cea mai frecventă intervenție de chirurgie orală este extracția dentară.

Indicații

• Dinți nerecuperabili;
• Dinți supranumerari;
• Înghesuire dentară; la indicatia medicului ortodont
• Dinți care tulbură erupția normală a celorlalți dinți;
• Dinți cu distrucție coronoradiculară întinsă, care nu pot fi reconstituiți protetic;
• Dinți cu gangrene complicate, care nu pot beneficia de tratament conservator endodontic;
• Dinți foarte extruzați.

Cum se desfășoară o extracție simplă

Extracția dentară se realizează  în urma consultului stomatologic și efectuării investigațiilor radiologice necesare.

Nu este o intervenție dureroasă, datorită anesteziei administrate anterior și chiar pe parcursul intervenției, dacă este cazul.

Cum se desfășoară o extracție simplă? După efectuarea anesteziei, dintele este slăbit în alveolă cu un instrument numit elevator, apoi extras cu cleştele dentar.

Un cheag se va forma în alveolă, acesta favorizând vindecarea țesuturilor.

Recomandări după extracția dentară

• Menținerea compreselor pe locul extracției, timp ce o oră;
• Evitarea efortului fizic în primele 24 de ore;
• Evitarea fumatului în primele 24 de ore de la extracție;
• Consumarea de alimente moi, la temperatura camerei, timp de 2-3 zile;
• Nu vă spălați pe dinți în zona extracției și clătiți gura ușor în ziua intervenției;
• Dormiți cu capul mai ridicat decât restul corpului, în prima noapte după intervenție.

Acest tip de intervenție constă în extracția dentară chirurgicală, prin incizie, urmată de expunerea osului maxilar, îndepărtarea unei porțiuni din os și extracția propriu-zisă a dintelui.

Indicații

În cele mai multe cazuri, dinții care necesită o astfel de intervenție sunt molarii de minte, dar în condițiile în care tratamentul ortodontic nu este indicat, poate fi necesară și în cazul caninilor maxilari inclusi.

Contraindicații

• Dintele inclus nu este predispus apariției complicațiilor;
• Anumite afecțiuni medicale;
• Risc de atingere a formațiunilor anatomice apropiate.

Indicații post-odontectomie

După intervenția chirurgicală, medicul îți poate recomanda administrarea de analgezice și aplicarea de comprese reci, pentru reducerea durerii și inflamației. Pentru prevenirea unei eventuale infecții, se utilizează antibioticele, dar un rol foarte important îl are igiena orală corectă.

În primele 2-3 zile de la intervenție, sunt de preferat alimentele lichide, la temperatura camerei, iar efortul fizic accentuat trebuie evitat în următoarele 7 zile.

După pierderea sau extracția unui dinte, țesutul osos intră într-un proces accelerat de resorbție. Acest fapt conduce la  migrarea dinților alăturați și antagoniști, ce tind să acopere golul creat.

Ideal este ca, la scurt timp după extracție, dintele să fie înlocuit cu un implant dentar, pentru menținerea nivelului osos, redarea funcționalității danturii și pentru un aspect armonios al zâmbetului

Atunci când osu maxilar este insuficient  pentru succesul unui tratament prin implant dentar  este necesară adiția de țesut osos ulterioară. Aceasta se poate face  anterior inserării implantului sau chiar in timpul interventiei, în scopul obținerii unui nivel osos suficient inserării implantului și osteointegrării corespunzătoare.

Intervenția de inserare a implanturilor trebuie efectuată, în primul rând, în siguranță, fără atingerea sinusurilor maxilare.

Atunci când molarii maxilari și premolarii, dinți din zona sinusurilor maxilare, au fost extrași osul ramas poate fi insuficient pentru inserarea unui implant.

Ulterior, pentru ca un implant dentar să poată fi inserat în siguranță, este necesară intervenția chirurgicală de Sinus lifting, prin care pe podeaua sinusului maxilar este pus os artificial care este acoperit cu o membrana. Astfel sinusul maxilar este „ridicat”.

Această procedură chirurgicală constă în obținerea unei membrane naturale cu rol de accelerare a regenerării țesuturilor.

Primul pas este prelevarea unei eprubete de sânge (10ml) de la pacient, care este ulterior centrifugată în echipamente speciale, timp de 15 minute. Membrana obținută se va separa de lichidul rămas și va fi utilizată imediat sau păstrată în siguranță. În momentul utilizării, membrana se introduce în zona vizată, iar gingia va fi suturată peste locul inserării.

Indicații

• Tratamente de implantologie;
• Intervenții de adiție osoasă și sinus-lift;
• Extracții complexe.

Procedură de intervenție chirurgicală ce constă în extirparea apexului dentar și a țesuturilor înconjurătoare afectate de infecție.

De obicei se ajunge la această intervenție atunci când un proces carios foarte avansat afectează pulpa dentară și osul, ducând la formarea unui granulom. În acest caz, dintele poate fi salvat doar prin tratamente endodontice însoțite, dacă este necesar, de extirparea apexului (vârful rădăcinii dintelui), împreună cu granulomul format.

Indicatii

• Imposibilitatea obturării integrale a canalului, ca urmare a unor caracteristici anatomice sau obstacole pe canalul radicular;
• Tratamente endodontice vechi eronate;
• Leziuni periapicale foarte extinse, netratabile endodontic.

Chistul este o formațiune benignă ce conține un sac epitelial cu o substanță fluidă sau semisolidă intr-o capsulă de țesut conjunctiv.

De ce apar chisturile maxilare?

Există și un factor genetic, dar în cele mai multe cazuri, cauza apariției lor sunt procesele infecțioase dentare avansate.

Uneori  chisturile sunt observate târziu, atunci când dintele este afectat de un puseu acut de durere. De multe ori, acestea sunt descoperite întâmplător cu ocazia unei radiografii sau tomografii dentare.

Tipuri de chisturi maxilare

Cel mai des întâlnit tip de chist maxilar este cel radicular. Chisturile pot fi și reziduale. Acestea se formează și ca urmare a persistenței unui mic granulom în țesutul osos, datorită unui tratament endodontic incomplet și a neefectuării rezecției apicale la timp.

Este importantă curățarea temeinică a zonei chistului, deoarece orice fragment de țesut afectat restant poate determina formarea unui nou chist.

Chirurgia parodontală este minim-invazivă, realizată cu instrumentar special de microchirurgie, nedureroasă, procedurile sale fiind executate sub anestezie locală, sedare orală sau intravenoasă.

Proceduri

• Intervenții de tratare a bolii parodontale;
• Intervenții de tratare a periimplantitelor (infecțiile din jurul implanturilor, care cauzează pierderea lor);
• Chirurgie plastică gingivală- gingivectomii și gingivoplastii. Se obține reconturarea gingiei acolo unde există țesut gingival în exces sau se acoperă rădăcinile acolo unde gingia s-a retras.